Unitățile de fond pentru fondurile de investiții sunt oarecum ceea ce acțiunile sunt pentru companii, și anume o cotă parte din valoarea patrimoniului net al acestora. Dacă în cazul acțiunilor care sunt listate prețul este stabilit în mod direct pe piață, haideți să vedem cum este stabilit prețul unităților de fond, mai ales că în această perioadă variațiile mari ale acestora de la o zi la alta fac cu atât mai importantă clarificarea acestui răspuns.
Calcularea unitatilor de fond
Valoarea unităților de fond ale fondurilor deschise de investiții este calculată și comunicată zilnic de către societatea de administrare a investițiilor (SAI) care le gestionează. La această valoare se realizează toate tranzacțiile de adeziuni si răscumpărări din acea zi, prin urmare ea este importantă pentru toți investitorii fondului.
De aceea cred că este cu atât mai important, în special în contextul actual, de volatilitate foarte ridicata pe pietele financiare, ca aceștia să înțeleagă care sunt modalitățile de calcul al valorii unităților de fond și care sunt implicațiile utilizării lor asupra acesteia.
Principiul universal este de împărțire a valorii zilnice a activului fondului la numărul de unități de fond emise. Deci ceea ce rămâne de lămurit, și aici lucrurile devin nuanțate, este modalitatea prin care se determină valoarea activului fondului.
Valoarea activului fondului
În primul rând, trebuie făcută încă de la început distincția între fondurile de acțiuni și cele cu venit fix (obligațiuni, instrumente monetare etc.). Cu privire la deținerile în acțiuni listate ale fondurilor, practica este unitară, acestea fiind evaluate la prețurile de închidere bursieră ale zilei.
În privința deținerilor de active cu venit fix, pe de altă parte, există în practică două modalități distincte de evaluare, “prin marcare la piață” sau “prin amortizare liniară”. Fiecare comportă anumite avantaje și dezavantaje deopotrivă și, ca atare, s-au născut dezbateri intense în lumea investițiilor financiare de-a lungul timpului cu privire la selectarea uneia dintre aceste două modalități.
Cel mai corect răspuns la această întrebare probabil că este acela că depinde, în funcție de natura pieței în care fondul are cu preponderență investițiile, lichiditatea și gradul de eficiență al acesteia, precum și tipul de instrumente cu venit fix deținute majoritar în portofoliu. Dar până la argumentarea răspunsului, haideți mai întâi să vedem care sunt principalele particularități ale acestor două practici distincte.
Valoarea activului fondului
Prin “marcarea la piață” a instrumentelor cu venit fix cotate la bursă, după cum sugerează și numele, ca și în cazul acțiunilor listate, ele sunt evaluate la prețurile de închidere bursieră ale zilei. Astfel, dacă societatea de administrare a investițiilor ar lichida în acea zi întreg portofoliul, aceea ar fi valoarea aproximativă care s-ar obține, cu condiția ca piața să fie suficient de lichidă pentru a absorbi volumele vândute fără a afecta semnificativ prețurile de tranzacționare.
Astfel, pe o piață lichidă și eficientă (care ajustează corect și rapid prețurile la noile informații apărute), “marcarea la piață” este modalitatea ce ar avea un grad de relevanță mai ridicat.
Ce se întâmplă însă atunci când piața pe care instrumentele se tranzacționează nu este suficient de lichidă? Câtă relevanță mai au prețurile de tranzacționare pe piețe în care anumite instrumente nu înregistrează nicio tranzacție zile sau chiar săptămâni la rând, iar atunci când se înregistrează, volumele sunt anemice iar spread-urile (diferența dintre prețul cerut la vânzare și prețul oferit la cumpărare) sunt uriașe?
Marcarea la piata in Romania
Cazul descris este, pentru anumite instrumente, și cel al pieței locale. De altfel, săptămâna trecută, date fiind condițiile excepționale de tranzacționare generate de pandemia de coronavirus, o astfel de situație de ilichiditate s-a materializat chiar și pe piața de titluri de stat, considerată a fi cea mai lichidă și lipsită de riscuri. Ea a fost rezolvată deocamdată la finalul săptămânii, prin decizia fără precedent a BNR de a cumpăra titluri de stat de pe piața secundară, generând astfel lichiditatea de care era nevoie.
Așadar, multe instrumente, chiar dacă listate, ele sunt pseudo-tranzacționate, iar pentru un fond de investiții cu portofoliu semnificativ, acestea sunt de facto necotate și ar trebui tratate ca atare. Iar aici intervine modalitatea de evaluare “prin amortizare liniară”. Aceasta presupune deținerea până la maturitate a instrumentelor, scenariu care este de altfel cel mai rezonbil și realist a fi prezumat în astfel de condiții de piață, și încasarea dobânzii plătite de acestea pe parcursul perioadei de deținere. Astfel, evaluarea zilnică a instrumentelor se face prin însumarea costului inițial de achiziție și a dobânzii acumulate până în ziua prezentă. Natura acestei modalități de calcul face ca valoarea zilnică evaluată să aibă o variație ascendentă liniară și constantă, deci cu o volatilitate foarte redusă. Excepție face situația în care, și aici ar fi observabile și limitele acestei modalități de evaluare, unul dintre emitenții instrumentelor din portofoliu ar intra în incapacitate de plată, iar evaluarea acestora ar scădea brusc la zero de la valoarea anterioară și prin urmare, volatilitatea înregistrată ar avea și ea o creștere bruscă, generată de pierderea survenită.
Concluzie
Indiferent de modalitatea de evaluare asumată de administratorii de fonduri pentru instrumentele cu venit fix, până la urmă ceea ce contează pentru investitori este să știe că trebuie să facă distincția între cele două practici, că există medii și perioade care o favorizează pe una sau cealaltă și, cel mai important, că atunci când fac comparație între performanțele anterioare obținute, trebuie ținut cont că aceasta are relevanță atunci când modalitatea de evaluare este aceeași, în caz contrar realitatea putând fi semnificativ denaturată.
Vlad-Mircea Ionescu, Administrator de Risc
Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.