Analiza cantitativa in investitii este o abordare care pune accent pe analiza matematica si statistica pentru a evalua o actiune sau pentru a construi un portofoliu. Analistii de investitii cantitativi (cunoscuti si sub denumirea de „quants”) folosesc o multitudine de date pentru a dezvolta modele de evaluare complexe si strategii algoritmice de gestiune a portofoliului.
Inceputurile analizei cantitative
Putem atribui inceputul acestei abordari odata cu publicarea “Modern Portfolio Theory” de catre economistul laureat al Premiului Nobel, Harry Markowitz, in 1952. Markowitz a folosit optimizarea matematica pentru a cuantifica diversificarea si relatia dintre risc si rentabilitate prin Frontiera Eficienta.
Intrucat modelul lui Markowitz era dificil de pus in practica, economistii Fischer Black si Robert Littermann de la Goldman Sachs au dezvoltat in 1992 un model care pleaca de la Frontiera Eficienta si care, in plus, permite introducerea opiniei managerului de portofoliu sub forma randamentelor asteptate in viitor.
Tehnici utilizate
Spre deosebire de analistii de investitii calitativi, quants nu viziteaza companii, nu se intalnesc cu echipele de management si nu cerceteaza produsele pe care firmele le vand. In schimb, analistii cantitativi se bazeaza exclusiv pe unelte matematice pentru a lua decizii de investitii, precum:
- Analiza statistica: implica colectarea si examinarea fiecarui esantion de date dintr-un set folosind ecuatii de regresie si reprezentarea grafica a interpretarilor;
- Analiza cantitativa financiara: modele pur automatizate care ofera un rezultat riguros pe baza indicatorilor financiari cheie (de exemplu: Discounted Cash Flow);
- Algoritmi de optimizare: algoritmi pentru a gasi cea mai buna solutie la probleme precum alocarea portofoliului, cu constrangeri economice;
- Data Mining: extragerea modelelor din seturi mari de date folosind metode precum machine learning si validarea acestora pe seturi noi de date.
Aplicarea analizelor cantitative in investitii
Progresele in tehnologia de calcul au avansat pana la algoritmi pentru strategii de tranzactionare automate. Analistii cantitativi isi implementeaza strategiile folosind date in timp real si configureaza declansatoare automate pentru cumpararea sau vanzarea instrumentelor financiare.
De exemplu, o strategie de tranzactionare bazata pe modele de volum de tranzactionare poate identifica o corelatie intre volumul de tranzactionare si preturi. Asadar, daca s-a observat ca volumul de tranzactionare pe o anumita actiune creste atunci cand pretul actiunii atinge 90 RON pe actiune si scade atunci cand pretul atinge 100 RON, analistul poate configura o cumparare automata la 91 RON si o vanzare automata la 99 RON.
Urmarirea randamentelor ajustate la risc implica compararea masurilor de risc, cum ar fi alfa, beta, abaterea standard sau Sharpe Ratio, pentru a identifica investitia care va oferi cel mai inalt nivel de rentabilitate pentru acelasi nivel de risc. Astfel, daca datele sugereaza ca doua investitii pot genera randamente similare, dar ca una va fi semnificativ mai volatila in ceea ce priveste miscarile de pret, modelul ar recomanda investitia mai putin riscanta.
Avantaje
Limitari
Generalizare: datorita utilizarii de seturi mari de date, rezultatele din analiza cantitativa sunt adesea valabile in mai multe scenarii.
Calitatea datelor: analiza este la fel de buna ca datele pe care le utilizeaza. Datele irelevante pot duce la concluzii incorecte.
Viteza de calcul: odata ce modelul este construit, timpul alocat evaluarii in mod repetat este minim.
Complexitate: Unele modele cantitative pot fi incredibil de complexe, facandu-le greu de inteles si supuse utilizarii gresite.
Precizie: ofera o imagine clara si mai putin subiectiva asupra analizei.
Rigiditate: modelul poate fi calibrat, insa rezultatul nu include contextul complet, intrucat exista factori greu de masurat.
Concluzii
In esenta, analiza cantitativa ofera o abordare structurata, bazata pe date, pentru rezolvarea problemelor si luarea deciziilor. Cu toate acestea, este adesea mai eficient atunci cand este imbinata cu informatii calitative pentru a asigura o intelegere cuprinzatoare a problemei. In timp ce ambele abordari au sustinatorii si criticii lor, strategiile nu se exclud reciproc. Majoritatea managerilor de portofoliu folosesc strategii cantitative pentru a identifica universul in care pot investi, iar apoi folosesc analiza calitativa pentru a duce eforturile de cercetare la nivelul urmator.
Valentin Stanciu – Risk Administrator
Articol publicat pe 04 octombrie 2023
Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Documentul cu Informatii Esentiale (DIE). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.