Statistica arată că, pe termen lung, este preferabil să deții acțiuni și nu obligațiuni. Activele financiare se pot dovedi a fi foarte volatile în orice an. Cu toate acestea, în timp ce volatilitatea piețelor este cel mai mare risc pentru acțiuni pe termen scurt, cel mai mare risc pe termen lung în cazul obligațiunilor este inflația, cea care erodează puterea de cumpărare. Ceea ce este însă cu adevărat interesant sunt însă diferențele statistice dintre evoluția activelor financiare pe diverse ferestre de timp și mediile acestora pe termen lung.
Cu titlu de exemplu, în perioada 1926-2018, indicele S&P500 (cel mai reprezentativ al bursei de acțiuni din SUA) a obținut un randament anualizat de 6,9% după inflație. În aceeași perioadă, obligațiunile guvernamentale americane pe 5 ani au obținut un randament real de 2,1%. Pe baza acestor rezultate au fost simulate randamentele care ar fi fost obținute pe diverse perioade continue din deținerea acestor active financiare și a fost urmărită frecvența cu care aceste randamente s-ar fi situat într-un interval de (-1%,+1%) față de mediile pe termen lung obținute anterior. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Sursa:https://awealthofcommonsense.com/2019/03/averages-are-clean-actual-results-are-messy/
În mod surprinzător, în cazul acțiunilor, abia când ajungem la ferestre de timp de 30 de ani doar jumătate din intervalele anualizate (42,4%) se situează în plaja stabilită legată de media pe termen lung. Este de așteptat că pe orizonturi scurte de timp (1, 5, 10 ani) randamentele obținute de acțiuni să varieze semnificativ. Dar chiar și atunci când extindem intervalul actualizat la câteva decade, nu obținem neapărat o probabilitate mai mare de atingere a randamentelor medii.
Nici obligațiunile nu oferă un grad mai ridicat de certitudine. Deși acestea nu înregistrează nivele de volatilitate la fel de ridicate precum acțiunile, în cazul lor regimurile de inflație la care se raportează randamentele reale obținute sunt hotărâtoare în ceea ce privește performanța obținută. Chiar și așa, obligațiunile se dovedesc mult mai puțin predictibile decât ar fi fost de așteptat.
Randamentele obținute pe termen lung pot fi de ajutor pentru că oferă un punct de plecare solid pentru stabilirea raportului risc – randament în cazul acestor clase de active. De asemenea, acestea pot seta așteptările investitorilor privitoare la randamentele obținute. Cu toate acestea, experiență arată că investiția în acțiuni / obligațiuni va fi în realitate cu totul diferită față de aceste așteptări.
Concluzie: unii investitori pot fi norocoși, dar majoritatea acestora vor experimenta investiții în acțiuni / obligațiuni cu totul diferite față de așteptările pe termen lung. Din acest motiv, considerăm că alocarea pasivă standard a portofoliului individual poate fi soluția optimă. Însă maximizarea considerabilă a performanțelor vine din alocarea tactică în funcție de parametrii macroeconomici sau de modificările legate de randamentele așteptate ale claselor de active.
Cosmin Mizof, CFA, CAIA – Manager Departament Administrarea Riscului
Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.