Randamentul investitorului și performanța fondului nu sunt sinonime

În pofida atenționărilor administratorilor de investiții, anume că performanțele trecute nu reprezintă o garanție a realizărilor viitoare, pentru mulți investitori acesta continuă să fie principalul criteriu de selecție a fondurilor în care investesc. De aceea, investitorii au tendința de a-și plasa banii în fondurile care au avut rezultate recente bune și de a-și retrage banii când acestea înregistrează scăderi. Poate fără să-și dea seama, investitorii care procedează astfel pot fi siguri de un singur lucru: rezultatele obținute de ei vor fi permanent sub performanțele fondului.

Haideți să luăm un exemplu simplu pentru a vedea mai exact la ce mă refer și cum funcționează mecanismul. Un fond care pe parcursul unui an în care obține randament foarte bun, să spunem de 20% și are un activ mediu (sume aflate în administrare) de 1 milion, le va genera investitorilor o sumă nominală brută de 0,2 milioane. În anul următor, dacă datorită performanței obținute, investitorii aduc sume noi, iar activul mediu ajunge la 2 milioane, este suficient un randament negativ al fondului de numai 10% în acest an, pentru ca pierderea nominală brută aferentă să anihileze întregul câștig din anul precedent. Astfel, în medie, investitorul în fond “iese pe zero” după cei doi ani, deși fondul obține un randament total de 8% și un randament mediu anualizat de aproape 4% în aceeași perioadă.

Astfel, cea mai eficientă strategie a unui investitor rămâne aceea a investirii constante pe termen lung, rezultatele sale fiind astfel cât se poate de apropiate de cele ale fondului. În plus, o astfel de abordare comportă încă un avantaj suplimentar pentru investitor, cel de natură fiscală. Întotdeauna va fi mai eficientă din acest punct de vedere compunerea prin reinvestire de facto a randamentelor anuale obținute și supunerea câștigului final impozitării decât marcarea și implicit impozitarea, recurentă a unor câștiguri anuale obținute.

Mecanismul aritmetic exemplificat mai sus și realitățile comportamentale ale investitorilor pot cauza în timp mari discrepanțe între rezultatele pe care administratorii reușesc să le obțină pentru fond și rezultatele pe care investitorul “mediu” al fondului le înregistrează. Probabil cel mai bun și spectaculos exemplu istoric în acest sens este cel al fondului Fidelity Magellan, pe perioada celor 14 ani în care acesta s-a aflat în administrarea ilustrului investitor și “money manager” Peter Lynch. Din 1977 până în 1990, timp în care a administrat acest fond, randamentul mediu anualizat pe care l-a obținut a fost de aproximativ 29%, una dintre cele mai bune performanțe pe termen lung înregistrate vreodată în industria administrării investițiilor. Cu toate acestea, randamentul mediu obținut de un investitor în fond a fost de aproximativ 5% pe an.

Pentru a pune în perspectivă adevărata scară a diferenței dintre aceste două valori ale randamentelor, merită remarcat faptul că o sumă de 10 mii USD să spunem, investită pentru 14 ani la un randament de 29% anual se transformă în peste 350 mii USD, în timp ce 10 mii USD investiți la un randament de 5% anual abia se dublează până la aproape 20 mii USD în aceeași perioadă de timp.

Acestă realitate nu este însă neapărat o veste rea, pentru că există și reversul acestui fenomen, de care se pot bucura investitorii “contrarieni” ai unui fond, cei care au tendința de  a-și accelera investițiile în perioadele de subperformare, profitând de acestea pentru a adăuga la deținerile existente. Aceasta este o modalitate relativ simplă și la îndemână prin care un investitor, fie el chiar pasiv și amator, poate depăși rezultatele propriului administrator, indiferent cât de talentat și abil ar fi acesta.

De altfel, întreaga filozofie investițională contrariană, aplicabilă nu doar în cazul fondurilor, ci majorității activelor și vehiculelor investiționale, este rezumată în trei citate oferite de trei dintre cei mai mari investitori ai tuturor timpurilor.

1. “Cumpără când e sânge pe străzi, chiar dacă este și sângele tău.”, spunea Nathan Mayer Rothschild, în cei mai duri termeni.
2. “Perioadele pesimismului maxim sunt cele mai bune pentru cumpărare și cele ale optimismului maxim pentru vânzare.”, spunea Sir John Templeton, într-o perioadă ceva mai apropiată zilelor noastre.
3. “Fii lacom când ceilalți sunt temători și fii temător când ceilalți sunt lacomi.” ne îndeamnă Warren Buffett în prezent.

Aș spune să ne aducem aminte de vorbele acestora de fiecare dată când evenimente majore determină fie „vânzări din panică”, fie „cumpărări din panică” pe piețe, în special anul acesta, când pare să avem parte de ambele.

Vlad Mircea Ionescu, Administrator de risc         

Articol publicat pe 11 iunie 2020

Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care  intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.